Restaurarea pășunilor cu arbori din Transilvania

 

Pășunile cu arbori – cu arbori crescute pe alocuri - sunt peisaje agrare specifice al Europei, valoroase atât din punct de vedere ecologic cât și cultural.

Majoritatea pășunile cu arbori s-au format în Evul Mediu și pot fi întâlnite pe ele arbori seculari cu dimensiuni monumentale al căror vârstă atinge și 900 ani (Bătrânul Carpaților la pașunea pe lângă Mercheașa).

 Arborii au fost menținuți pe aceste pășuni de a lungul secolelor pentru umbra lor, pentru fructele lor dar și pentru valoarea lor estetică. Valoarea lor ecologică constă în caracterul lor mozaic: ele oferă habitat atât pentru specii caracteristice pădurilor cât și pentru cele care preferă zonele deschise ale fânațelor și pășunilor.

În Transilvania încă pot fi găsite multe astfel de peisaje, dar sunt vulnerabile, numărul arborilor seculari este diminuat în fiecare an.

Multe astfel de pășuni – împreună că fotografiile arborilor lor- pot fi găsite pe arboriremarcabili.ro 

 

Este foarte probabil ca la începutul  Holocenului, după ultima perioadă glacială, acum aproximativ 11.000 de ani în urmă multe "păduri" al continentului european erau asemănătoare unui parc (savană?). În zonele mai joase, în zona foioaselor.

Conform teoriei ecologului olandez Frans Vera (explicată în cartea sa Grazing Ecology and Forest History ), în peisajul preistoric al Europei de câmpie, megafauna erbivoră a menținut un peisaj deschis.

Pădurile preistorice europene nu au fost constituite numai din păduri dense, întunecate, cu coronament închis, ci mai degrabă erau un mozaic de păduri închise și zone de peisaje mai deschise cu arbori solitari (pășuni cu arbori). Dacă pădurile naturale străvechi ar fi fost alcătuite numai din arborete cu coronament închis fosilele speciilor heliofile ( care necesită lumină )nu ar fi atât de numeroase.

Am putea imagina un peisaj semideschis în zonele de șes ale Europei în urmă cu 10000-7.000 de ani, menținut de erbivori mari- boi, zimbri, cai tarpan și a numeroaselor căpriori și cerbi.

Rolul acestor erbivori mari acum este preluat de animalele noastre domestice - vacile.

Pășunile cu arbori sunt menținute prin pășunatul animalelor domestice.

Fără marile erbivori arborii bătrâni ar fi suprimați de copacii tineri  si în câtiva ani ar fi eliminați datorită competiției pentru lumină.

 

În 2020, 2021 am plantat cu Asociația Pando 800 de puieți de gorun (Quercus petraea și fag (Fagus sylvatica) în Valea Nirajului pe platoul Hodoșa.

Pe o hartă datată între 1769-1773 poate fi identificat clar o pășune cu arbori pe suprafața care în prezent este o pășune extinsă cu arbori rămași pe marginile lor (vezi fotografiile).